In goana de a fi parinti perfecti…

Sunt mama, n-am vrut sa zic asta vreodata, sa ma bag, dar uneori as putea sa dau macar un sfat, chiar daca, unor parinti cu mai multi ani de experienta. As fi putut sa dau si inainte sa devin mama, dar acum o fac cu un scop… pentru viitor…

Partea proasta este, ca sigur( desi as vrea sa o ia ca un sfat), acea persoana se va ofensa, o va lua personal si va crede ca am ceva ce nu-mi convine cu persoana ei/lui. De asta tac de cele mai multe ori, dar am noroc ca pot sa scriu aici…

Sigur, sunt de foarte mare acord ca fiecare mama, sau parinte stie ce e cel mai bine pentru copilul lui… dar uneori e posibil sa existe mici scapari… de la oboseala, munca, epuizare, sau alte probleme, sa ai o scapare in a-l indruma pe cel mic in directia care trebuie.

Am citit un articol mai devreme in care scria ca trebuie sa-l incurajam pe cel mic, sa-i spunem ‘ ai facut foarte bine, esti foarte bun’ si nu sa-i spunem ‘ ai facut foarte bine, dar trebuia sa faci mai repede’ si sunt de acord, doar ca o mare greseala este, dupa parerea mea, sa ii spui ca a facut foarte bine si atunci cand greseste, doar sa nu il superi, iar daca se supara dupa ce ii atragi atentia( in cel mai frumos mod ), inseamna, ca undeva greseste parintele. In goana de a fi parinti perfecti, putem gresi, e omenesc….

As vrea sa nu fie asa oamenii viitorului, sa nu se supere daca ii spui, ‘stai putin ca am treaba, vorbim mai tarziu’. Sa fie niste oameni puternici, daca ceva ii supara, sa nu isi ia jucariile si sa plece‘ , daca nu ii place doamna profesoara de matematica, sa nu trebuiasca sa schimbam scoala, sa incercam sa facem sa o iubeasca pe profesoara de matematica, se poate realiza asta 100%… daca l-a speriat un caine, sa nu-i fie frica de orice animal … daca nu-i place ciorba, sa incercam cu o supa!

Copiii nostri ar trebui sa fie niste luptatori... in viata o sa se confrunte cu fel si fel de incercari, nu va fi nimeni sa-i sprijine si daca s-au certat cu un coleg, sa le schimbe imediat serviciul. Totul va sta in puterea lor atunci, dar acum totul sta in puterea noastra, a parintilor, sa facem niste oameni puternici, sa se confrunte cu problema, nu sa astepte sa o rezolve altcineva, sa nu strige problema nimanui, ci sa incerce mai intai el insusi sa o rezolve si doar dupa ce incearca, sa ceara ajutor si sa nu caute alt vinovat pentru ceea ce se intampla rau.

Acum sunt copii si sunt firavi si spunem ca e mic, nu intelege. Copilul intelege, depinde cat si cum vrei sa ii explici. El trebuie sa stie ca la tine va gasi alinare dar nu la modul sa ii rezolvi problema, ci sa-i aduci alinare in timp ce si-o rezolva singur.

Partea proasta a doua , ar fi, sa nu o dam in extrema cealalta, copilul, devenit adult sa isi rezolve problemele sau sa isi faca dreptate singur, prin violenta. Si asta este o foarte mare problema. Am ramas cu o frica privind copiii de la acele mitinguri si nici nu pot sa imi imaginez mai departe… in incercarea de a face pentru el o lume mai buna, ia exemplu din jur, sa strige la orice problema, sa tipe, sa loveasca, sa instige, sa injure…

Nu, nu imi pot imagina un viitor astfel. (Copiii nostri vor fi puternici, pe picioarele lor, nu vor cere nimic de la nimeni!)

daca a inteles cineva…am momente cand as vrea sa spun multe, pentru ca imi doresc niste lucruri pentru viitorul copilului meu si asta depinde si de oamenii cu care va interactiona, adica de generatia pe care o formam in acest moment!

Enjoy reading, like and share!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s